Ascult o melodie trista sperand ca tristetea se va termina odata cu ea,sufletul a iubit,lacrimi au curs,inima a cedat,eu am cazut.Am cazut pe un covor de frunze si nu mai am puterea sa ma ridic. Frunzele continua sa cada,acoperindu-ma, ascunzandu-ma,nici o adiere de vant,doar liniste,nimeni,nimic nicaieri. Caut forta de a ma ridica,nu pot decat sa ma tarasc intr-un colt,undeva,unde nimeni sa nu ma priveasca cu mila. Ma doare inima in piept,chiar daca in gand implor dupa ajutor nu e nimeni sa imi intinda mana,nu le pasa... Sunt doar un suflet trist,uitat de lume,parasit, ratacit in cautarea supravietuirii. Noaptea se lasa,las picaturile de ploaie sa imi inece plansul si vantul sa imi risipeasca lacrimile,odata credeam in vise si implinirea lor imi facea viata frumoasa,bucuria imi risipea tot amarul,toata rautatea,adormeam cu inima plina de fericire,ma trezeam pt cineva doar ca sa-i ofer toata iubirea in dar,cand m-am intrebat cine se trezeste pt mine,am realizat ca sunt singura. Nici imaginatia nu m-a ajutat sa descopar ca totul va fi atat de trist. Ce a fost s-a dus,am ramas doar eu sau ce a mai ramar din mine,au ramas amintiri sau ce a mai ramas din ele,sau speranta,sau ce a mai ramas...Multi m-au vazut plangand,plangeam la apus,plangeam la rasarit,plangeam singura,multi m-au vazut sub false zambete caci nici lacrimi nu mai am.
Sufletul e gol,distrus,inima abea mai bate,ma chinuie totul si totul e pustiu in jurul meu,simt ca ma sting,incet si sigur,caut o lumina in intuneric sa ma calauzeasca,in zadar... Sunt ca o rana deschisa,plang tremurand,tremur suspinand,suspin suferind... Palmele imi acopera fata,a inceput sa imi fie frica in intuneric,nu am dormit de multe nopti,imi e doar sete,sete de iubire,eu nu mai contez,am atata iubire,am atatea de oferit,de daruit,am nevoie de cineva sa merite toate astea. Doamne de ce sunt blestemata?de ce ma chinui?iti cer implorand,vreau sa mor fericita,sa mai aud soptind...te iubesc...ca raspuns la ceea ce simt si pot sa imi dau viata in schimb apoi... Am ajuns o stafie care bantuie in cautarea linistii,liniste care mi-o poate da un sarut,o imbratisare. Oricat de departe as privii,pe cerul meu intunecat nu straluceste nici o stea,zdrobita de pierdere,de singuratate,de amagire,raman doar cu speranta,trebuie sa continui sa cred in mine,trebuie.. Trebuie sa cred ca va aparea ingerul care ma va readuce la viata.Imi e frig,ochii imi sunt plansi,buzele imi sunt amare,trista,obosita,ma ridic cu capul plecat in cautarea visului pierdut,cat imi sta in putere am sa-l caut...te caut.
