Langa o mare, in timp ce soarele domneste singur deasupra plajei, nu mai e nevoie de nici o retorica pentru a da un inteles vietii, trupul singur umple lacunele filosofiei, el gaseste o mangaiere...
*Vor veni nori si ploi/vor trece anii peste noi/vom plinge ca si doi copii/si totusi,inca vom iubi.
Nu de moarte mi-este frica, ci de vesnicia ei! (Tudor Arghezi)
