Tristetea face misterul accesibil. Dar misterul tristetii este atat de inepuizabil si de bogat, incat tristetea nu inceteaza niciodata de a fi enigmatica.
*Vor veni nori si ploi/vor trece anii peste noi/vom plinge ca si doi copii/si totusi,inca vom iubi.
Nu de moarte mi-este frica, ci de vesnicia ei! (Tudor Arghezi)
